Old times, new times

Am fost in weekend in Maastricht. Dupa un an si cateva luni, m-am intors in orasul care mi-a schimbat viata. Stiu ca suntem construiti din momente, din experiente si in general cele mai puternice sunt si cele care te schimba. Un an in Maastricht a fost mai mult decat traisem in cei 21 dinainte. A fost intens, a fost frumos, a adus lacrimi de toate genurile, am coborat in infern si m-am ridicat. Atunci mi-am vazut partea slaba in adevaratul sens al cuvantului. Maastricht-ul a adus-o la suprafata si de asta iubesc ce am trait acolo.
M-am intors dupa un an si ceva si imi era frica. Stiam ca la un moment dat amintirile o sa fie prea puternice. Stiu ca un loc inseamna mult pentru mine atunci cand simt ca nicio clipa din prezent, atunci cand se va transforma in trecut nu va fi as important as past-past memories. Si Maastricht-ul e genul ala de amintire: te umble si te goleste in acelasi timp. I went home, but my family wasn't there. Fiecare colt de strada imi aducea aminte de ceva, but the good part is that I enjoyed it. Am tras aer in piept si am simtit orasul si am respirat cu amintirile langa mine si nu au respirat ele pentru mine. Acasa e un prezent continuu and I know now that Maastricht is not my home anymore, ci locul care mi-a dat aripi. Si nu ma asteptam sa am noi amintiri acolo, nu ma asteptam sa am parte de una dintre cele mai frumoase surprize ever. Dar cumva era normal ca orasul cu agonie si extaz sa-mi ofere magical encounters.
When u walk on the streets u already know, u are not waiting for suprises anymore..and actually these familiar streets give u wonderful presents..