di pi centru

Iata-ma din nou in Olanda. Dupa un an si un pic revin in tara mea adoptiva, ma lupt din nou cu minunata limba, incerc sa ma reobisnuiesc cu sistemul de invatamant olandez si nu va fi greu pentru toate lucrurile astea imi plac si am mai trecut prin ele. Normal, experienta de anul asta se anunta diferita de Erasmus si, cum ii spuneam unei prietene bune, e mai bine. It's impossible to have another Erasmus and I don't want it.
Acestea fiind zise, am ajuns in Olanda dupa o lunga calatorie cu masina, dupa vreo 3 scapari ale GPS-ului si dupa ceva oboseala la board. Am ajuns si totul a parut normal. Acum doi ani am fost in Maastricht si, desi tara e mica, exista diferente intre nord si sud, iar acum le simt pe pielea mea dupa ce le-am descris in lucrarea de licenta. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Oamenii sunt ceva mai seriosi aici si mai putin outgoing ca in sud, desi comparand intreaga populatie cu Romania that is an understatement. Limba un pic mai complicata ca in sud pentru ca accentul e mult mai puternic, dar din fericire incepe sa fie mai bine: inteleg destul de multe daca lumea nu vorbeste prea repede, iar in scris viata e definitely mai usoara. :)
Dar sa revenim la chestii mai haioase. Stau in camin, iar camera e frumusica, o imbunatatesc eu incet,incet in fiecare zi. Important e ca e mare. Dar stau la parter si dupa o minunata poveste auzita in Romania despre problemele cu sobolani pe care le are noul meu oras, mi-a picat fata. Normal ca nu puteam cere o alta camera pentru ca totul este programat din timp, iar cand primesti oferta de camera, ti se da si un minunat numar cu care ramai in frunte until the end. Ok, nu sunt semne de sobolani, I can move on. Am bicycle shed-ul exact langa geam si in fiecare dimineata ma trezesc in clinchete de zurgalai. Partea buna e ca imi am bicla chiar sub geam si chiar mai arunc cate un ochi din cand in cand. Ca biclele aici nu au viata lunga sub acelasi patron. Se fura ca in codru. Dar revin imediat la bicla. M-am linistit dupa ce mi-am vazut camera cat de cat aranjata si apoi primim mail de la residents assistents adica aia la care le bati la usa "nu daca ai gandaci in camera, ci daca ia camera foc", ca noi de la parter avem extra security requirements: sa ne inchidem mereu geamul cand plecam (ca si cum eu as fi vrut sa-mi fie "aerisita" camera de tot ce am cand plec la scoala) si sa inchidem jaluzelele ca sa nu fie altii tentati. That's such a relief! :)) Am uitat sa zic ca sunt langa mare si e frumos si e liniste (cu exceptia primei nopti cand am avut parte de o primire pe ritmuri de house) si azi avem o intalnire cu toata lumea din camin, desi nu vad cum este posibil cause this is huge. Ma rog, they are Dutch, they will manage sth.
It's good to be back. Nu mai am entuziasmul ala de acum doi ani, nu toate lucrurile sunt noi, dar cunosc oameni interesanti in fiecare zi si-mi dau seama, more than never, ca de acum 2 ani viata mea a luat o alta turnura. Si nu zic ca nu-mi place. Imi era dor de assignment-urile de la scoala, de course description cand stii de la primul curs ce se asteapta de la tine si care e programarea pe saptamani. I love that. Imi era dor de warme chocolate met slagroom (ciocolata calda cu frisca), de wafels, de bunaciunile de olandezi (:D), imi era dor sa vorbesc o limba straina all day long. Si-mi era dor de o noua provocare de genul asta. Si ca totul sa fie perfect mi-am luat si bicla. Capitolul asta ar merita un post separat, dar sunt convinsa ca o sa mai apara si alte peripetii si o sa mai bag un ravas. :) So, mi-am luat bicla ca doar asa e normal: When in Rome, do as the Romans. Sunt in Amsterdam, asa ca am nevoie de bicla. In Romania am mers pe bicla numai pe la tara, cand eram mica si cand daca picam sau, mai bine zis, cand picam, nu erau masini sa ma loveasca sau alte bicle pe care sa le distrug. Dar nah, cu vointa si incredere omul le face pe toate. Si uite asa m-am urcat eu pe bicla sa vin acasa din centru. Prima data am uitat sa ridic un pic ghidul si am intrat intr-o bordura si nu am atins pamantul, dar am fost pe aproape. Apoi m-am speriat de o motoreta si m-am dat singura jos de pe ea asteptand sa treaca dusmanul si apoi m-am oprit la un suc si am facut muschi incercand sa o incui. Dar povestea nu se incheie aici, de la suc trebuia sa merg inainte un pic, sa fac stanga, sa merg inainte, sa mai bag un sens giratoriu sort of, sa merg in fata si gata sunt acasa. Eee..frumos, dar basm, pentru ca pe strada la stanga era multaaa lume si 2 bicle, asa ca m-am dat jos si am mers cu dragutul la pas (bicla e pentru hombres) ca sa fiu sigura ca nu reduc din populatia Amsterdamului. Dupa doua minute, m-am urcat din nou si am pedalat mandra pana la sensul giratoriu, unde iar m-am dat jos si am repetat tot felul de incantatii si se face verde si vad o colega de faculta venind pe jos si uite cum nu m-am mai urcat pe bicla pana acasa :)) Dar maine ma duc in parc sa exersez virajele la stanga, dreapta ca astea ma omoara si daca nu ar fi si altii in pericol nu m-as impacienta atata. Dar e fun si trebuie doar sa ma obisnuiesc. :) Partea proasta e ca nu-mi dau seama cum pot sa ma imbrac in fusta si sa merg cu bicla. That's going to ask for lots of creativity. :))
Hai ca am raportat destul pentru azi. Incep sa ma pun pe citit ca aici nu e de joaca!