luni, 10 august 2009

Legamant

In decembrie am creat blogul ca sa am unde scrie acum. Ca sa va am mai aproape de mine. L-am creat din timp tocmai pentru a avea timp sa ma obisnuiesc cu el si atunci cand voi fi departe sa nu va dezamagesc: sa scriu coerent, cat de cat periodic, sa fiti la curent cu ce fac. Credeam (si mai cred) ca distanta in timp si spatiu nu va fi atat de abrupta/adanca. S-au pierdut ceva prietenii cand am fost plecata prima data. Abia tarziu mi-am dat seama ca exista oameni cu care ne intersectam un scurt moment si oricat de profund si de intens ar fi, nu e loc de mai mult si poate nu e cazul sa tragem de un ceva care isi are locul in alta parte. Si uite asa, m-am trezit cu buna stiinta instrainata de oameni dragi cu care inainte de plecare eram pe aceeasi lungime de unda. Omul se mai schimba, merge mai departe, lupta sau nu pentru prietenie. Eu am luptat pentru unele, pe altele le-am lasat deoparte. Nu zic ca a fost bine, nu zic ca a fost rau. Zic doar ca experientele sunt diferite, iar experientele ne schimba perspectiva. Si apoi vin acele prietenii, de care am tras, poate nu la jug, dar am tras. Am avut rabdare, am cladit pe ceva nou, ne-am reintors la basics. Si a mers. Eram pe punctul de a pierde un om drag, foarte drag. Ceva timp am fost pe marginea prapastiei, iar daca am fi fost impreuna de aceeasi parte, mai era ceva. Dar nu, marginile noastre au fost mult timp diferite, dar am stiut mereu ca e genul de prietenie pentru care as construi mereu un alt si alt pod. Si a mers. Iar acum plec iar. Si mi-e teama. Si poate tu, draga mea femeie din viata mea (cum ar spune alte femei dragi noua), nu stii ca iar mi-e frica! Dar mai stiu ca tacerea care urmeaza, una mai lunga, este buna si ca de data asta vom pastra tacerea impreuna pe acelasi val.
Pentru oameni dragi mie o sa scriu aici. Promit ca voi incerca sa fiu coerenta, ca atunci cand bag cuvinte in olandeza fac si legenda, promit ca de data asta voi completa carnetelul de dans si mai promit ca tacerile nu vor fi chiar atat de lungi.

Aaaaa..si mai promit ca o sa-mi fie dor de voi..deja imi e..

3 comentarii:

  1. bun. am citit textul asta si a inceput sa-mi cante-n cap Paula Seling- Promit (ti-as fi pus si linkul de pe youtube, dar nu stiu de ce nu reusesc). cunoscand materialul din care-s facuta, iti imaginezi cam ce fac acum...
    all in all, cu tot ce-a fost si ce-o mai fi, sper ca atunci cand o sa ma marit (cu Gregory House sau cu unul mai accesibil), sa te intorci in tara si sa te tii de promisiune.
    sa-ti fie bine! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. >:D<, >:D<

    asta e doar inceputul asa ca mai pastreaza materie prima si pt mai tz, ok?

    RăspundețiȘtergere