Cum ne masuram noi ca oameni? Do we take a look in our CV si zambim cu mandrie si un pic (mai multa) vanitate, ne uitam la prietenii pe care ii avem in jur, la numarul de greselile pe care (nu) le-am facut? Serios, cum? De cand a dori o schimbare de dragul de a o avea are nevoie de explicatii? De cand a tacea e ciudat si against the rules of nature? Si revin si ma intreb, care e masura cu care ne cantarim viata? As vrea sa pot spune ca ne masuram ca oameni prin greselile pe care le facem, prin momentele de nebunie in care we take a chance, but then where do we leave the right things we should do?
Presupunem ca daca adaugam niste ani la numaratoare suntem mai intelepti, mai buni decat in trecut..presupunem atatea lucruri incat poate uitam ca in cele din urma totul e cautare....
Thank you, Mom!
Acum 10 ani
mie imi place sa las clipa sa se intample si sa-l iubesc pe om asa cum e in acel moment - no cv, no memories, no mistakes.
RăspundețiȘtergerele strang pentru un alt timp.. pana una alta sunt pe "cultiv" mode.