cu sufletul in gura

Stau foarte prost cu rezistenta fizica. Ca sa nu-mi stric (si mai rau) imaginea, o sa ma abtin sa dau exemple mai mult sau mai putin jenante. In schimb, pot scrie fara sa-mi fie rusine ca in seara asta mi s-a oprit respiratia. S-a blocat totul, dar pauza a fost in cel mai bun moment cu putinta. Ca atunci cand te uiti la un film bun si tot dai repeat la scena de la minutul 53 pentru ca te-a furat. Eu m-am blocat timp de o ora jumatate un minut 53. Nu vrea sa descriu ce am simtit in seara asta nu pentru ca nu pot (de data asta), ci pentru ca nu vreau. Va zic doar ca mai aveti o seara sa vedeti Sombreros (sambata, 20 iunie, ora 18.00, Opera Nationala) si de nu va duceti, e ok, pentru ca nu veti stii ce pierdeti. Numai ca, zic eu, e pacat sa ratezi o intalnire cu Ioan si cu Ioana (ma simt flatata :D), sa nu mai simti nevoia sa check your missed calls, sa uiti de frustrarile de vineri seara mari cat cele de luni pana joi, sa te simti OM si sa crezi in (a)normalitatea pe care o simti/o vrei/o creezi! Si mi-e ok ca-mi verific mail-ul la 12 noaptea caci umbra mea danseaza in sufragerie and we need our separate time as well!