Ma bantuie niste chestii (cand nu pot defini ceva apelez la acest minunat cuvant) de ceva vreme, mai exact din iulie..stiu luna pentru ca atunci m-am intors din Olanda si atunci mi-am dat seama ca parca nu mai sunt eu..si au inceput sa ma framante intrebari de genul care imi este adevarata fata...Olanda sau Romania, aici sau acolo, eu din partea stanga sau eu din partea dreapta..mi-a fost greu sa-mi dau seama ca locurile te fac sa te comporti diferit, ca nu e vorba neaparat de o schimbare permanenta, ci de adaptare..normal ca nu am ajuns la concluzia asta singura...noroc ca am prieteni intelepti :)...am (de)formatia omului de comunicare si uitasem un element important din minunata schema a comunicarii interpersonale- CONTEXTUL...imi iesise din minte..un raspuns atat de simplu pentru framantarile mele..stiam ca ne adaptam fiecarei persoane cu care intram in contact, dar nu m-am gandit ca Ioana din Olanda poate sa fie diferita de Ioana din Romania, nu pt ca nu are toate componentele fizice, ci pentru ca diferite contexte cer altceva de la noi...flexibilitate, adaptabilitate...ma intrebam care imi este adevarata fata..si mi-am dat seama ca despre mine trebuie sa aiba un plural...jucam roluri nu numai fata de persoane diferite, ci si fata de noi...ma sperie de multe ori complexitatea pe care omul o are in general, dar ma sperie si mai tare faptul ca de multe ori incercam sa-i punem limite numai pentru a ne putea defini...Am avut azi status pe facebook I am incomplete...un prieten a facut un comentariu interesant...ceva de genul ca asa o sa fiu pana cand o sa-mi gasesc the missing half....ciudat..simt ca sunt atatea missing parts in noi si asta nu are legatura cu un anumit el...se leaga de conversatii placute in Londra, de momente frumoase in Budapesta, de orezul si discutia din bucataria mea...missing parts...oameni, momente, reflectii ale lui despre mine....cateodata chestiile sunt chiar langa noi...am zis evrika acum cateva seri intr-un pub din Londra cand un om foarte drag mie mi-a vorbit despre pluralul lui despre el..si atunci mi-am dat seama (desi ma surprinde luciditatea momentului pt ca bausem un pahar cu vin) cat de simplu ar fi daca si gramatica ar avea pluralul lui despre mine...
Important e ca despre mine aici nu trebuie sa fie si despre mine acolo...dar, btw, o sa cumpar books indiferent de aici si acolo :P..so, prima constanta..daca mai gasesc doua, nu o sa mai am nevoie de alte definitii :)...
Important e ca despre mine aici nu trebuie sa fie si despre mine acolo...dar, btw, o sa cumpar books indiferent de aici si acolo :P..so, prima constanta..daca mai gasesc doua, nu o sa mai am nevoie de alte definitii :)...
Uneori este mai bine s-o lasi mai usor cu intrebarile, s-ar putea ca din cauza ca iti pui atatea intrebari sa nu vezi niste raspunsuri...nu-i exclus ca o parte din "acele" raspunsuri sa fie tot in tine, tot la tine si sa nu le vezi din cauza atator alte intrebari. Pana la urma poate eu, de fapt tu, ori fiecare dintre noi este de fapt, asa cum zicea un om foarte drag mie, o suma a "eu"-lui(eu-rilor) si amprentelor pe care le lasam in altii, in ceilalti. Intr-un fel sau altul "locuim" mai mult sau mai putin, in functie de apropierea fata de diversi oameni, in cei carora le trecem (si ne trec) prin viata. Ah, deja ma doare capul de cata complicareala am spus pe aici. Daca nu am fost destul de clara, stii unde ma gasesti. :)
RăspundețiȘtergereimi place cum suna "locuim"...imi da o senzatie de coziness..
RăspundețiȘtergere