Mi s-a spus candva ca, desi par sa caut o anumita constanta in viata mea, de fapt ma indrept mereu spre avant, spre necunoscut, spre zburdalnicie as mai adauga eu..E un cuvant care imi place. Ma face sa ma simt vie, iar in acelasi timp ma provoaca. Si ca tot a venit vorba de constante si variabile, stiam ca plecarea va fi mereu o constanta in viata mea, o constanta care ma face sa cunosc din ce in ce mai multe variabile.
De doua zile gandul plecarii imi revine in minte, dar spre deosebire de acum trei zile, e mult mai palpabil. Poate datorita unui raspuns, poate pentru ca am vorbit si cu Alex care pleaca maine. Incercam sa-mi dau seama ce as putea sa-i zic, cum as putea sa-i transmit ceva-ul pe care o sa-l simta si pe care eu nu-l pot pune in cuvinte. Incercam sa-i zic: nu am nimic inteligent de spus, nu am cum sa-ti dau un sfat, nu am cum sa-ti explic temerile si in acelasi timp emotia, nu trebuie sa gasesti o definitie pentru fluturasii din stomac si nu trebuie sa-ti cataloghezi emotiile in pozitive sau negative. Poate singurul lucru normal pe care as fi putut sa-l spun era Respira pentru ca omul care pleaca maine va creste, va tremura in fata necunoscutului, dar il va imbratisa si va alerga cu el in suflet de acum incolo.
Plecarile ne pun in fata unor alte reguli de zbor. Nu e ca si cum nu as creste in Romania, dar stiu ca acasa pentru mine inseamna fiecare clipa petrecuta cu oameni dragi indiferent de plai, indiferent de ce scrie la noi in pasaport. Si ma infioara din nou gandul plecarii...si-mi place. Imi place si cum am crescut aici, si-mi place cum am invatat ca pana la urma vreau si constante atat timp cat necunoscutul e parte din ele.
Cand am plecat prima data ma tot gandeam la doua treburi spuse de doua profe dragi mie. Sa fiu toleranta si deschisa noilor culturi cu care ma intalneam, prima dintre ele. Mi-a rasunat in cap mult timp pana a devenit parte din daily chores (:D) si mai uitam de ea cand spiritul neastamparat (ca sa fiu blanda cu mine) mai zicea Nu, la noi in Romania... A doua: Daca ajung sa ma integrez si sa iubesc noua cultura, nu o sa mai fiu niciodata complete. Cand o sa fiu acolo, o sa vreau aici si invers.
Oare am fost inainte complete avand in vedere ca nu-mi stiam variabilele? Oare sunt acum complete?... :)
De doua zile gandul plecarii imi revine in minte, dar spre deosebire de acum trei zile, e mult mai palpabil. Poate datorita unui raspuns, poate pentru ca am vorbit si cu Alex care pleaca maine. Incercam sa-mi dau seama ce as putea sa-i zic, cum as putea sa-i transmit ceva-ul pe care o sa-l simta si pe care eu nu-l pot pune in cuvinte. Incercam sa-i zic: nu am nimic inteligent de spus, nu am cum sa-ti dau un sfat, nu am cum sa-ti explic temerile si in acelasi timp emotia, nu trebuie sa gasesti o definitie pentru fluturasii din stomac si nu trebuie sa-ti cataloghezi emotiile in pozitive sau negative. Poate singurul lucru normal pe care as fi putut sa-l spun era Respira pentru ca omul care pleaca maine va creste, va tremura in fata necunoscutului, dar il va imbratisa si va alerga cu el in suflet de acum incolo.
Plecarile ne pun in fata unor alte reguli de zbor. Nu e ca si cum nu as creste in Romania, dar stiu ca acasa pentru mine inseamna fiecare clipa petrecuta cu oameni dragi indiferent de plai, indiferent de ce scrie la noi in pasaport. Si ma infioara din nou gandul plecarii...si-mi place. Imi place si cum am crescut aici, si-mi place cum am invatat ca pana la urma vreau si constante atat timp cat necunoscutul e parte din ele.
Cand am plecat prima data ma tot gandeam la doua treburi spuse de doua profe dragi mie. Sa fiu toleranta si deschisa noilor culturi cu care ma intalneam, prima dintre ele. Mi-a rasunat in cap mult timp pana a devenit parte din daily chores (:D) si mai uitam de ea cand spiritul neastamparat (ca sa fiu blanda cu mine) mai zicea Nu, la noi in Romania... A doua: Daca ajung sa ma integrez si sa iubesc noua cultura, nu o sa mai fiu niciodata complete. Cand o sa fiu acolo, o sa vreau aici si invers.
Oare am fost inainte complete avand in vedere ca nu-mi stiam variabilele? Oare sunt acum complete?... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu