sâmbătă, 27 decembrie 2008

Ce bine ca esti...

Imi imaginam altfel primul meu post...Voiam sa explic de ce Youhanna si ce inseamna acest nickname pentru mine..in schimb am recitit vechi scrisori si am dat peste acel Nichita care acum 5 ani mi-a schimbat viata...
Mi-am promis ca nu mai beau alcool pana la Revelion, dar totusi propun un toast pentru acele culori diferite, pentru imbratisarile dureroase, pentru cuvinte lungi, pentru noi...

E o intamplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de bolta fierbinte
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarse spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a intamplarii ca sunt.

Mi-a fost mereu frica de momentele in care suntem doua culori diferite.. Mi-a adus aminte Nichita si o scrisoare uitata ca de asta pot spune Ce bine ca esti!

2 comentarii: