Long time, no see!

In ultima vreme, scriu destul de des fraza asta. E cumva normal dupa atatea plecari si reveniri. Daca distanta poate fi folosita drept scuza, ce scuza am cand vine vorba de chenarul alb al blog-ului pe care nu am mai scris de ceva vreme? Niciuna. Nu am timp, nu am inspiratie, nu e pentru mine, nu ma reprezinta, am vrut sa vad cum e, dar asta nu inseamna ca trebuie sa scriu in fiecare zi si multe altele. Eeee, vreau sa scriu, vreau sa ma joc printre cuvinte, sa ma joc cu ele, sa le dau drumul si sa-mi dau drumul in hora lor. Scrisul ma purifica si uitasem asta. Uitasem ca nu trebuie sa alerg in cautarea cuvantului perfect, ci sa-l las liber. Uitasem de ce imi place Blaga atat de mult: el imbogateste corola de minuni a lumii si nu cauta sa o defineasca. Atunci, de ce as avea nevoie de raspunsuri clare si precise cand marea de optiuni ar trebui sa-mi dea mai mult comfort psihic. Da, vreau sa scriu si nu am niciun drept sa-mi mai gasesc scuze ca sa fug de mine!