new beginnings...

Am incetat de multa vreme sa mai cred in noi inceputuri...Am trait candva cu iluzia ca daca imi schimb adresa din buletin sau mai pun o viza pe pasaport, pot sa o iau de la inceput...da, ma pot reinventa, pot descoperi lucruri despre mine pe care nu le banuiam, pentru ca asta inseamna schimbarea si cautarea permanenta, dar nu o voi lua niciodata de la inceput..si nici nu vreau..Nu vreau new beginnings pentru am crescut din schimbari impuse sau nu, pentru ca un new beginnings ar insemna ca renunt la parti din mine, la clipe cladite prin si cu oameni...
Vine 2009 si recunosc ca vreau sa las in spate multe reactii si atitudini din 2008, dar nu oameni sau ceea ce am trait...Vine 2009 si ii simt prospetimea (si nu cred sa fie de la Coccolino verde cumparat aseara!)..Ma bucur ca las 2008 in urma pt ca incepe o noua cautare..continua, permanenta, mereu alimentata de oameni dragi, de noi provocari...Si vreau sa gasesc mereu surse de alimentare..(in cel mai rau caz, am un OMV aproape!)!

Un 2009 plin de vechi si noi cautari!

la noi...

Sunt multe lucruri care ma surprind si ma fac sa tresar in fiecare zi, dar azi vreau sa aleg numai unul la care sa ma gandesc cu zambetul pe buze si cu implinire in suflet...despre noi...despre acel noi pe care incercam sa-l definim in fiecare moment..acel noi compus din prietenii din facultate, de familie, de oamenii dragi cu care am lucrat pe branci la proiecte, acel noi care e cu noi chiar si atunci cand camera e goala si linistea ne cuprinde...acel noi care poate fi mereu altul si care ne face sa adormim cu zambetul pe buze...acum cateva ore un prieten bun mi-a reamintit fara sa vrea (desi la cate de intelept e il mai suspectez de momente (ne)intentionate) ca noi nu suntem romani sau norvegieni, sau olandezi sau mai stiu eu ce...suntem noi cei din prima zi, noi cei de maine...Si da, aici la noi, zicea el, lucrurile se schimba...Ma bucur sa stiu ca si pentru el si aici si acolo e noi..
Poate ar trebui sa incercam sa facem din orice loc si din orice moment un NOI..Mi-am dorit ca 2009 sa fie anul reintalnirilor de toate genurile: cu mine insami, cu oameni dragi din trecut cu care am pierdut legatura, cu oameni dragi din prezent pe care ii vad zilnic, cu oameni din viata mea care si-au pus amprenta pe ceea ce sunt...la toate astea adaug..Vreau sa invat si mai bine sa construiesc un NOI...

Pentru NOI!

Ce bine ca esti...

Imi imaginam altfel primul meu post...Voiam sa explic de ce Youhanna si ce inseamna acest nickname pentru mine..in schimb am recitit vechi scrisori si am dat peste acel Nichita care acum 5 ani mi-a schimbat viata...
Mi-am promis ca nu mai beau alcool pana la Revelion, dar totusi propun un toast pentru acele culori diferite, pentru imbratisarile dureroase, pentru cuvinte lungi, pentru noi...

E o intamplare a fiintei mele:
si-atunci, fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece de bolta fierbinte
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarse spre pamant, una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a intamplarii ca sunt.

Mi-a fost mereu frica de momentele in care suntem doua culori diferite.. Mi-a adus aminte Nichita si o scrisoare uitata ca de asta pot spune Ce bine ca esti!